luni, 18 aprilie 2011

Vioara

Vioară

Salt la: Navigare, căutare
Vioară Ceteră
Violin VL100.jpg
Clasificare
Instrument cu coarde şi arcuş
Ambitus
Range violin.png
Instrumente înrudite
Familia viorilor include
viola, violoncelul,
contrabasul şi viola da gamba
Interpreţi
Lista violoniştilor
Constructori
Categorie:Lutieri


Vioara este un instrument muzical cu coarde şi arcuş. Coardele sunt acordate în cvinte perfecte şi sunt întinse peste una din feţele unei cutii de rezonanţă, vibrând atunci când arcuşul este tras peste ele sau când sunt ciupite.
Comparativ cu celelalte instrumente cu coarde şi arcuş (viola, violoncelul şi contrabasul), vioara este cel mai mic instrument şi generază sunetele cele mai înalte.
Alţi termeni populari folosiţi pentru vioară sunt: violină, scripcă, diblă, lăută sau regional ceteră.
Persoana care cântă la vioară se numeşte violonist sau lăutar. Persoana care construieşte sau repară o vioară se numeşte lutier.

[modificare] Istoria viorii

Vioara a apărut în nordul Italiei, în prima parte a secolului al XVI-lea. Cel mai probabil a fost inspirată de trei tipuri de instrumente: rebec (care exista încă din secolul al X-lea), viola da gamba şi viola da braccio. Una din primele descrieri explicite a instrumentului, inclusiv a folosirii lui, a fost în Epitome musical de Jambe de Fer într-o lucrare publicată în anul 1556, la Lyon. Deja la acea vreme vioara începea să se răspândească în Europa.

Rebec
Din documente reiese că cea mai veche vioară cunoscută care avea patru coarde (aşa cum au viorile moderne) a fost construită în 1555 de către Andreea Amati (Andrea Amati). Viorile care au precedat-o aveau doar trei coarde. Vioara a devenit imediat un instrument răspândit atât printre muzicanţii din stradă, cât şi printre nobili; spre exemplu în anul 1560, regele Carol IX al Franţei i-a comandat lui Amati 24 de viori. Cea mai veche vioară, care există şi în zilele noastre, a făcut parte din acest lot, fiind construită de Amati în 1564, la Cremona: Charles IX.
Vioara sau violina este cel mai răspândit instrument muzical care face parte din familia instrumentelor cu coarde. Datorită timbrului cristalin, expresiv şi plin de frumuseţe, vioara este principala purtătoare a melodiei. Strălucirea şi căldura sunetului ei o aşează în fruntea instrumentelor din orchestră. Sunetele emise de vioară pot reda cele mai variate sentimente, ca: duioşie, măreţie, visare, forţă, etc.
Primul instrument cu coarde şi arcus, numit "ravanastron" (întâlnit pe meleagurile Indiei), are o origine populară străveche (5000 ani i.e.n). Acest strămoş al viorii a fost răspândit în China cu denumirea de „vioară” sau „vielă chineză”. Prima perfecţionare a ravanastronului o fac arabii şi perşii numind instrumentul „kemang a Guz”, care mai târziu a pătruns în Europa evoluând în „rebab” (rebeb sau rebab, robab, kemants).
Vioara are următoarele părţi:
1. corpul viorii (faţa sau tăbliţa; eclisele; spatele; bara de rezonanţă; popic)
2. gâtul (capul; gâtul propriu-zis; limba; prăguşul)
3. părţi independente (căluşul; coardele; cordarul; bărbia)
Arcuşul are urmatoarele părţi:
1. bagheta
2. garnitura de păr (din coadă de cal)
3. scaunul sau capra
4. dispozitiv mecanic (şurub)

[modificare] Vezi şi

Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)