Razboaiele Medice

Războaiele medice

Salt la: Navigare, căutare

Războaiele persane sau Războaiele medice au fost o serie de conflicte militare dintre lumea Greciei anticeImperiul Persan. Aceste războaie s-au desfăşurat între aproximativ 500 î.Hr. şi 448 î.Hr.. şi

Darius I, pe un vas grecesc

La mijlocul secolului VI î.Hr., Imperiul Persan întemeiat atunci de Cirus II a intrat în contact cu grecii din Europa, după ce a subjugat Ionia. Darius I a extins imperiul său asupra văii Indusului, apoi generalul său Megabaze a supus Tracia şi Macedonia, care au devenit tributare Marelui Regat persan. În anul 501 î.Hr. ionienii se răscoală, sprijiniţi de Atena. Darius hotărăşte să pedepsească Atena, iar în 490 î.Hr. trimite o flotă puternică sub comanda lui Datis şi a lui Artaferne. Atenienii tocmai restabiliseră democraţia prin reformele lui Clistene, dar aristocraţii şi partizanii Pisistrazilor, nemulţumiţi, s-au aliat cu perşii şi, după ce aceştia au părăsit Eubeea, tiranul răsturnat Hipias i-a condus pe perşi la Marathon.

Bătălia de la Termopile

În faţa ameninţării de invazie a perşilor, atenienii i-au chemat în ajutor pe spartani, care însă, sărbătorind atunci carneia (sărbătoarea agrară a lui Apolo Carneios, protector al turmelor), şi-au amânat plecarea. Miltiades a obţinut ca cei nouă strategi numiţi o dată cu el să-i cedeze comanda, care era înnoită în fiecare zi. El a aşteptat propria sa zi de comandă (13 septembrie 490 î.e.n.) pentru a lansa asupra perşilor pe hopliţii greci. Perşii au fost înfrânţi şi aruncaţi în mare. Ei au încercat atunci să surprindă Atena, lipsită de apărători, dar era prea târziu, căci învingătorii se întorseseră, în fugă, la cetatea lor. Flota barbară şi-a ridicat pânzele, umilită pentru prima dată.
Darius s-a decis apoi să dea o lovitură puternică Atenei. Timp de trei ani, el a făcut pregătiri pentru o nouă expediţie de anvergură, dar a renunţat la planul său din cauza unei rebeliuni a egiptenilor. El a murit, lăsând fiului şi urmaşului său Xerxes sarcina de a răzbuna onoarea perşilor.

Hoplit grec

Când s-a urcat pe tron, în anul 486 î.Hr., prima grijă a lui Xerxes a fost să-i supună pe egiptenii revoltaţi, apoi a hotărât să pornească împotriva Greciei în fruntea unei armate puternice: Herodot dă cifra fabuloasă de 2641610 de oameni, cifră pe care Cresias, care a fost medic la curtea urmaşilor lui Xerxes a redus-o la 800000 de oameni. El a pornit la drum în primăvara anului 480 î.Hr., a traversat Hellespontul pe un pod de vase şi, sprijinit de o flotă puternică, a coborât spre Grecia prin Tracia şi prin Macedonia. Grecii au încercat zadarnic să-l oprească pe invadator la intrarea în Tessalia. Ei au renunţat la acest plan şi s-au retras în spatele Termopilelor, unde l-au lăsat pe regele Leonida în fruntea unei trupe mici, care a rezistat eroic invadatorilor.
Puternica flotă persană a înaintat în golful de la Salamina, în timp ce infanteria persană ocupa Atica şi incendia Atena, părăsită cu totul de locuitorii săi. Flota a fost însă în cele din urmă distrusă, iar Xerxes a fugit la SardesMardonius, sarcina de a continua războiul pe uscat cu o armată de 300000 de oameni. Mardonius a fost învins la Plateea de grecii uniţi. În aceeaşi zi grecii au repurtat o importantă victorie navală asupra flotei persane lângă Micale, în Ionia. Conflictul dintre greci şi perşi n-a luat sfârşit decât prin victoria lui Alexandru cel Mare (336-323 î.Hr.) asupra lui Darius III Codommanos şi cucerirea Imperiului Ahemenid de către eleni. pentru a scăpa cu viaţă (29 septembrie 480 î.e.n.), lăsând generalului său,