Oaie

Salt la: Navigare, căutare

Oaie

Stare de conservare: Domesticit

O turmă de oi

Clasificare ştiinţifică

Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Mammalia
Ordin:	Artiodactyla
Familie:	Bovidae
Subfamilie:	Caprinae
Gen:	Ovis
Specie:	O. aries

Nume binomial

Ovis aries
Linnaeus, 1758

v • d • m

Cuprins

[ascunde]

[modificare] Caracterizare generală

Oaia este un mamifer rumegător, copitat , aproape în toate cazurile domestic, fiind cel mai larg distribuit în lume dintre animalele domestice, crescut pentru lână, piele, carne şi lapte.

Varietăţile domestice sunt cele mai larg distribuite dintre animalele domestice, putând fi găsite în aproape toate ţările lumii. Mai mult de 800 de rase de oaie domestică au fost create. Rasele sunt adaptate de la deşert la condiţiile tropicale.
Oile sunt animale copitate, având copita despicată în două.
Ele sunt animale rumegătoare, cu dinţii incisivi superiori lipsă şi cu un stomac cu patru compartimente-vezi artiodactil.
Oile şi berbecii au coarne scobite, neramificate, care nu le cad. Coarnele berbecului sunt masive şi curbate spiralat. Coarnele femelei adult sunt scurte şi foarte puţin curbate.
Oile au un bot lung, destul de îngust şi urechi ascuţite. Lungimea oii este, în medie, 1,5 m, având o coadă scurtă şi un adult poate cântări de la 75-200 kg. În sălbăticie animalele sunt alergători sprinteni şi căţărători.
Oile oferă

piele şi lână pentru îmbrăcăminte şi covoare.
carne de miel, de oaie şi de berbec
lapte pentru băut şi pentru brânză.

Oaia domestică (denumire binomială, Ovis aries), cea mai comună specie a genului Ovis, descinde foarte probabil din specia de muflon sălbatic din sudul central şi sud-vestul Asiei

[modificare] Clasificarea oilor

Rasele de lână

Aproape jumătate din populaţia de oi este crescută pentru lână. Aceste oi sunt adaptate la condiţiile semiaride şi sunt caracterizate de dimensiuni medii, cu capacitatea de a produce mari cantităţi de fibre de lână, având diametru de maximum 20 micrometri. În număr mare în Australia, Noua Zeelandă, America de Sud şi vestul Statelor Unite, cele mai multe oi din acest tip aparţin rasei merinos, care îşi are originea în zona mediteraneană şi s-a concentrat în Spania. Oricum, rasa a fost modificată şi adaptată la condiţiile din diferite ţări, şi diferitele subtipuri sunt combinate de obicei cu numele ţării în care trăiesc, de exemplu merinos australian. Rasa Rambouillet, similar cu merinosul, este cealaltă rasă majoră a oii cu lână fină.

Rasele de carne

Oaia de carne se regăseşte în rasele cu lână medie sau lungă. 15 % din populaţia globală de oi este crescută pentru carne. Între rasele cu lână de dimensiuni medii se numără rasele Suffolk, Hampshire, Shropshire, Southdown, Dorset, Isle-de-France, Cheviot, şi Oxford; iar cele cu lână lungă sunt rasele Leicester, Lincoln, Cotswold, şi Romney Marsh.

Oaia nordică cu coadă scurtă, similară cu cea cu lână de dimensiuni medii, se găseşte în principal în Scandinavia. Aceste oi formează 3 % din populaţia de oi din lume şi sunt caracterizate de înalte rate ale reproducerii. Ele sunt în prezent folosite experimental, la scară redusă, în Statele Unite, la încrucişarea cu alte specii pentru a creşte numărul de miei născuţi.
Oaia cu coadă grasă

Aceste oi sunt numite aşa fiindcă pot depozita mari cantităţi de grăsime în coadă şi în regiunea crupei. Ele sunt crescute în principal pentru capacitatea de a produce lapte superioară altor rase; lâna lor, oricum este aspră, grosolană, fiind folosită în principal la confecţionarea de covoare. Oaia cu coadă grasă se găseşte în principal în regiunile extrem de aride ale Africii, în Orientul Mijlociu şi Asia şi reprezintă 25 % din populaţia totală de oi. Principalele rase sunt Awassi, Bakhtiari, Karakul, şi Karamon. Pieile mieilor nou-născuţi din rasa Karakul sunt folosite la manufacturarea aşa-numitelor haine de blană persană.

Oile păroase

În ansamblu, oile domestice sunt mult mai lânoase decât suratele lor sălbatice, dar anumitor rase le lipseşte lâna şi sunt acoperite de păr. Ele se găsesc în regiunile tropicale şi sunt folosite pentru carne. Între speciile acestui tip se numără oaia cu burtă neagră Barbados, oaia persană cu capul negru şi rasa Peliquey.

[modificare] Distribuţia oilor în lume

În 2003 populaţia de oi era estimată la 1,03 miliarde de capete. Ţările crescătoare de oi, în ordine descrescătoare, sunt: China (157 330 000), Australia (94 500 000), India (62 500 000), Iran (54 000 000), Sudan (47 000 000), Noua Zeelandă (40 065 000), Regatul Unit al Marii Britanii (35 500 000), Africa de Sud (29 100 000), Turcia (25 000 000), şi Pakistan (24 700 000).

[modificare] Termeni specifici

Ca denumire regională din Transilvania şi Banat se foloseşte termenul păcuină, iar un termen arhaic este marială. Crescătorii de oi folosesc denumiri diferenţiate pentru a desemna exemplarele speciei:

berbec/berbeci pentru masculii speciei capabili de reproducere,
batal/batali pentru masculii speciei castraţi în vederea îmbunătăţirii calităţii cărnii şi a lânii,
arete/areţi pentru un berbec de prăsilă,
oaie/oi pentru femela capabilă de reproducere,
mioară/mioare pentru oile de până la doi ani, care încă nu au fătat,
miel/miei, uneori chiar mială/miale, pentru desemnarea exemplarelor tinere în general, sau diferenţiat după sex.

Un grup de oi se numeşte turmă de oi.

[modificare] Coarnele

De regulă, berbecii au corne, iar oile nu au (sunt ciute). De exemplu: ^[1]

La rasa Ţigaie, berbecii au coarne mari, cu lungimea de 60-70 cm, răsucite în una sau două spirale. Există şi berbeci ciuţi sau cu coarne rudimentare, denumite melci. Oile sunt, de regulă, lipsite de coarne, dar 16-18% din efectivul total au coarne rudimentare sau coarne mici nespiralate.
La rasa Ţurcană, berbecii au coarne mari purtate lateral, răsucite în una sau două spirale. Oile sunt ciute, dar circa 15-20% din oi au coarne mici.