miercuri, 27 aprilie 2011

http://w02.ourworld.com/ow/tracking?source=ref_link&user_id=34886174
<a href="http://w02.ourworld.com/ow/tracking?source=assoc_widget&user_id=34886174"><img src="http://s3-www.ourworld.com/shared/i7/players/g348/group34886/user34886174/promo.png?v=1099"/></a>

duminică, 24 aprilie 2011

Şopârlă

Şopârlă


Şopârlă
Fosilă: Jurassic - Recent
"Lacertilia" lui Ernst Haeckel, 1904
"Lacertilia" lui Ernst Haeckel, 1904
Clasificare ştiinţifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Superclasă: Tetrapoda
Clasă: Sauropsida
Ordin: Squamata
Subordin: Lacertidae*
Günther, 1867
Nume dat mai multor specii de reptile din ordinul saurienilor, cu pielea verde-cenuşie sau pestriţă, cu capul şi abdomenul acoperite cu plăci cornoase, cu corpul aproape cilindric, sprijinit pe patru picioare scurte, îndreptate în afară, cu coada lungă, subţiată spre vârf, regenerabilă. Are o piele cărnoasă, îngroşată ce formează solzi mici si o protejează de uscăciune. Ochii sunt protejaţi de o membrană subţire, transparentă. Auzul este bine dezvoltat, la fel şi mirosul. Pe maxilare şopârla are numeroşi dinţi conici, concrescuţi cu maxilarul. Limba este musculoasă, mobilă, bifurcată la vârf şi poate fi uşor proiectată afară. Membrele sunt scurte, aşezate pe laturile corpului, îndreptate lateral, dar nu servesc la mers, ci la agăţare de asperităţile solului si căţărare. Deplasarea se face prin ondulaţiile corpului, sopârla sprijinindu-se pe membrele posterioare şi pe coadă. Şopârla se târăşte, deci este un animal târâtor. Şopârla se hrăneşte cu insecte,păienjeni si râme. Este totuşi un animal insectivor. Organele digestive sunt bine dezoltate. Are tub digestiv si glande anexe. Respiraţia este pulmonară. Căile respiratorii sunt bine diferenţiate. Plămânii sunt ca nişte saci cu pereţi cutaţi. Temperatura corpului este variabilă. Iarna se ascund în gropi şi stau în amorţire până primăvara. Reptilele îşi au originea în vechii amfibieni.Ea este în general carnivoră;respectiv insectivoră.I se mai spune popular guşter.Mediul de viaţă este terestru;respectiv acvatic(secundar),în special se află în zone de la câmpii până în zona de munte(în locuri însorite).Culoarea ei este adaptată mediului.Se înmulţeşte prin ouă cu coaja calcaroasă;prin fecundaţie interna. Cele mai variate si raspandite specii de reptile care traiesc in prezent sunt soparlele. Se cunosc circa 3000 de specii(anolisul verde), ce sunt grupate in 23 de familii.
Pot trai in orice mediu, majoritatea preferand zona intertropicala. Datorita iutelii si a capacitatii de a se catara (pot urca pana la 4000 m altitudine), soparlele pot evita multi pradatori.
Dimensiunea soparlelor variaza in functie de specie si de sex. Astfel, exista specii care au o lungime mai mica de 2 cm, la polul opus aflandu-se dragonul de Komodo a carui lungime poate ajunge la 3 m. In general, coada soparlelor este mai lunga decat corpul, care este acoperit cu solzi marunti.
Solzii dorsali sunt dispusi pe 8-12 randuri, au forma ovala sau hexagonala si sunt bine diferentiati de solzii dorso-laterali. Coada este acoperita de solzi ingusti si drepti.
Soparlele au patru picioare scurte, aduse pe langa corp, cu cate cinci degete fiecare, dar exista si specii fara picioare.
In general, soparlele prezinta 10-17 pori femurali de fiecare parte si intre 6-8 siruri longitudinale. Pliul gatului este mai mult sau mai putin vizibil, iar limba se termina cu 2 lobi scurti, rotunjiti.
Fata de serpi, soparlele prezinta deschizaturi pentru urechi, pleoape mobile si maxilare mult mai putin flexibile, strans articulate cu craniul.
In cazul capturarii, multe specii sunt gata sa muste, dar exista specii ce nu au dinti veninosi.
Inainte de imperechere, masculul de soparla isi poate schimba culoarea sau isi ridica faldurile ce sunt dispuse in jurul gatului.
Reproducerea are loc prin depunerea, prin iunie, a 5-14 oua de culoare alb-galbui, usor cilindrice, lungi de 12-14 mm. Clocirea dureaza in jur de 2 luni, chiar 90 de zile in cazul in care temperatura este devaforabila. Ouale cresc in volum in timpul clocitului, devenind cenusii, iar prin august-septembrie ies puii.
Femelele sunt apte pentru reproducere dupa 3 ani, pe cand masculii dupa 2 ani.
Soparlele inelate sunt reptile strans inrudite cu serpii si se hranesc cu mici nevertebrate. Craniul lor este lat, coada scurta, iar plamanul scurt dezvoltat. Ele traiesc in Africa, Orientul Mijlociu, America de Sud si se hranesc cu rame, muste, omizi.
Cea mai mare specie de soparla este dragonul de Komodo. Cu toate ca are o greutate de pana la 125 kg si o lungime de circa 3 metri, se poate deplasa incredibil de rapid. Animalele prinse nu au nici o sansa de viata, deoarece dragonul de Komodo are maxilare puternice si gheare care ii permit sa ucida rapid.

Arici

Arici

Salt la: Navigare, căutare
Arici
Un arici
Un arici
Clasificare ştiinţifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Mammalia
Ordin: Insectivora
Familie: Erinaceidae
Subfamilie: Erinaceinae
Ariciul este un mamifer mic, ce aparţine ordinului insectivorelor.

Cuprins

[ascunde]

[modificare] Descrierea speciei

Ariciul este un mamifer mic ce aparţine ordinului insectivorelor, având o lungime a corpului de până la 33 de cm. Greutatea variază de la 800-1200g, în dependenţă de specie. Ei au membre mici şi puternice, membrele posterioare fiind puţin mai mari şi musculoase ca cele anterioare. Membrele au câte 5 degete, unde primul şi ultimul deget sunt mai mici în comparaţie cu celelalte degete şi nu au gheare. Au nişte ochi mici şi o ureche externă slab dezvoltată. Au un botişor mic şi ascuţit, cu o acuitate olfactivă foarte dezvoltată. Partea dorsală şi laterală a corpului este acoperită cu nişte ace lungi şi ascuţite, alcătuite din cheratină şi având o lungime de 10-20 de mm. Pe corpul unui arici pot fi până la 15.000 de astfel de ace. Se deosebesc, în Europa, după ariile de răspândire predominantă, în est Erinaceus concolor (cel întâlnit şi în România), iar în vest Erinaceus europeus.

[modificare] Reproducerea

Aricii se reproduc în sezonul cald, adică din mai până în august. Perioada de gestaţie durează 35-55 zile. De obicei se nasc 2-9 pui.

[modificare] Arealul de răspândire

Aricii pot fi găsiţi în stepe, silvostepe, savane, păduri rare şi, uneori, pe terenuri cultivate. Ei sunt prezenţi în zonele temperate şi calde din Europa, în Africa (în afară de Sahara) şi în zonele temperate şi calde ale Asiei (în afară de peninsula Indochina). În secolul al XIX-lea în Noua Zeelandă a fost introdus cu succes ariciul european.

[modificare] Clasificarea

După University of Michigan Museum of Zoology [1]
  • Regn Animalia
    • Eumetazoa
      • Bilateria
        • Deuterostomia
          • Philum Chordata
            • Craniata
              • Subphylum Vertebrata
                • Superclass Gnathostomata
                  • Euteleostomi
                    • Class Sarcopterygii
                      • Tetrapoda
                        • Amniota
                          • Synapsida
                            • Class Mammalia
                              • Subclass Theria
                                • Infraclass Eutheria
                                  • Order Erinaceomorpha
                                    • Family Erinaceidae
                                      • Subfamily Erinaceinae
                                        • Genus Atelerix
                                        • Genus Erinaceus
                                        • Genus Hemiechinus
                                        • Genus Mesechinus
                                        • Genus Paraechinus
Clasificare după Fauna României Mammalia vol.XVI Fas.I Insectivora de Dumitru Murariu
  • Clasa Mammalia
    • Ordinul Insectivora
      • Familia Erinaceidae
        • Gen Erinaceus
          • Erinaceus concolor

[modificare] Bibliografie

  • Fauna României Mammalia vol.XVI Fas.I Insectivora de Dumitru Murariu Editura Academiei Române, Bucureşti, 2000

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Oaie

Oaie

Salt la: Navigare, căutare
Oaie
O turmă de oi
O turmă de oi
Clasificare ştiinţifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Artiodactyla
Familie: Bovidae
Subfamilie: Caprinae
Gen: Ovis
Specie: O. aries
Nume binomial
Ovis aries
Linnaeus, 1758

Cuprins

[ascunde]

[modificare] Caracterizare generală

Oaia este un mamifer rumegător, copitat , aproape în toate cazurile domestic, fiind cel mai larg distribuit în lume dintre animalele domestice, crescut pentru lână, piele, carne şi lapte.
  • Varietăţile domestice sunt cele mai larg distribuite dintre animalele domestice, putând fi găsite în aproape toate ţările lumii. Mai mult de 800 de rase de oaie domestică au fost create. Rasele sunt adaptate de la deşert la condiţiile tropicale.
  • Oile sunt animale copitate, având copita despicată în două.
  • Ele sunt animale rumegătoare, cu dinţii incisivi superiori lipsă şi cu un stomac cu patru compartimente-vezi artiodactil.
  • Oile şi berbecii au coarne scobite, neramificate, care nu le cad. Coarnele berbecului sunt masive şi curbate spiralat. Coarnele femelei adult sunt scurte şi foarte puţin curbate.
  • Oile au un bot lung, destul de îngust şi urechi ascuţite. Lungimea oii este, în medie, 1,5 m, având o coadă scurtă şi un adult poate cântări de la 75-200 kg. În sălbăticie animalele sunt alergători sprinteni şi căţărători.
  • Oile oferă
  1. piele şi lână pentru îmbrăcăminte şi covoare.
  2. carne de miel, de oaie şi de berbec
  3. lapte pentru băut şi pentru brânză.
Oaia domestică (denumire binomială, Ovis aries), cea mai comună specie a genului Ovis, descinde foarte probabil din specia de muflon sălbatic din sudul central şi sud-vestul Asiei

[modificare] Clasificarea oilor

Aproape jumătate din populaţia de oi este crescută pentru lână. Aceste oi sunt adaptate la condiţiile semiaride şi sunt caracterizate de dimensiuni medii, cu capacitatea de a produce mari cantităţi de fibre de lână, având diametru de maximum 20 micrometri. În număr mare în Australia, Noua Zeelandă, America de Sud şi vestul Statelor Unite, cele mai multe oi din acest tip aparţin rasei merinos, care îşi are originea în zona mediteraneană şi s-a concentrat în Spania. Oricum, rasa a fost modificată şi adaptată la condiţiile din diferite ţări, şi diferitele subtipuri sunt combinate de obicei cu numele ţării în care trăiesc, de exemplu merinos australian. Rasa Rambouillet, similar cu merinosul, este cealaltă rasă majoră a oii cu lână fină.
Oaia de carne se regăseşte în rasele cu lână medie sau lungă. 15 % din populaţia globală de oi este crescută pentru carne. Între rasele cu lână de dimensiuni medii se numără rasele Suffolk, Hampshire, Shropshire, Southdown, Dorset, Isle-de-France, Cheviot, şi Oxford; iar cele cu lână lungă sunt rasele Leicester, Lincoln, Cotswold, şi Romney Marsh.
  • Oaia nordică cu coadă scurtă, similară cu cea cu lână de dimensiuni medii, se găseşte în principal în Scandinavia. Aceste oi formează 3 % din populaţia de oi din lume şi sunt caracterizate de înalte rate ale reproducerii. Ele sunt în prezent folosite experimental, la scară redusă, în Statele Unite, la încrucişarea cu alte specii pentru a creşte numărul de miei născuţi.
  • Oaia cu coadă grasă
Aceste oi sunt numite aşa fiindcă pot depozita mari cantităţi de grăsime în coadă şi în regiunea crupei. Ele sunt crescute în principal pentru capacitatea de a produce lapte superioară altor rase; lâna lor, oricum este aspră, grosolană, fiind folosită în principal la confecţionarea de covoare. Oaia cu coadă grasă se găseşte în principal în regiunile extrem de aride ale Africii, în Orientul Mijlociu şi Asia şi reprezintă 25 % din populaţia totală de oi. Principalele rase sunt Awassi, Bakhtiari, Karakul, şi Karamon. Pieile mieilor nou-născuţi din rasa Karakul sunt folosite la manufacturarea aşa-numitelor haine de blană persană.
  • Oile păroase
În ansamblu, oile domestice sunt mult mai lânoase decât suratele lor sălbatice, dar anumitor rase le lipseşte lâna şi sunt acoperite de păr. Ele se găsesc în regiunile tropicale şi sunt folosite pentru carne. Între speciile acestui tip se numără oaia cu burtă neagră Barbados, oaia persană cu capul negru şi rasa Peliquey.

[modificare] Distribuţia oilor în lume

În 2003 populaţia de oi era estimată la 1,03 miliarde de capete. Ţările crescătoare de oi, în ordine descrescătoare, sunt: China (157 330 000), Australia (94 500 000), India (62 500 000), Iran (54 000 000), Sudan (47 000 000), Noua Zeelandă (40 065 000), Regatul Unit al Marii Britanii (35 500 000), Africa de Sud (29 100 000), Turcia (25 000 000), şi Pakistan (24 700 000).

[modificare] Termeni specifici

Ca denumire regională din Transilvania şi Banat se foloseşte termenul păcuină, iar un termen arhaic este marială. Crescătorii de oi folosesc denumiri diferenţiate pentru a desemna exemplarele speciei:
  • berbec/berbeci pentru masculii speciei capabili de reproducere,
  • batal/batali pentru masculii speciei castraţi în vederea îmbunătăţirii calităţii cărnii şi a lânii,
  • arete/areţi pentru un berbec de prăsilă,
  • oaie/oi pentru femela capabilă de reproducere,
  • mioară/mioare pentru oile de până la doi ani, care încă nu au fătat,
  • miel/miei, uneori chiar mială/miale, pentru desemnarea exemplarelor tinere în general, sau diferenţiat după sex.
Un grup de oi se numeşte turmă de oi.

[modificare] Coarnele

De regulă, berbecii au corne, iar oile nu au (sunt ciute). De exemplu: [1]
  • La rasa Ţigaie, berbecii au coarne mari, cu lungimea de 60-70 cm, răsucite în una sau două spirale. Există şi berbeci ciuţi sau cu coarne rudimentare, denumite melci. Oile sunt, de regulă, lipsite de coarne, dar 16-18% din efectivul total au coarne rudimentare sau coarne mici nespiralate.
  • La rasa Ţurcană, berbecii au coarne mari purtate lateral, răsucite în una sau două spirale. Oile sunt ciute, dar circa 15-20% din oi au coarne mici.

[modificare] Galerie de imagini

Koala

Koala

Salt la: Navigare, căutare
Koala
Stare de conservare: Risc scăzut (nt)
Un Koala cățărându-se
Un Koala căţărându-se
Clasificare ştiinţifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Subclasă: Marsupialia
Ordin: Diprotodontia
Subordin: Vombatiformes
Familie: Phascolarctidae
Gen: Phascolarctos
Specie: cinereus
Nume binomial
Phascolarctos cinereus
Goldfuss, 1817
Koala (sau ursuleţul Koala), Phascolarctos cinereus, este un mamifer marsupial arboricol ierbivor nativ pentru Australia şi singurul membru în viaţă al familiei Phascolarctidae.
Numele ştiinţific al ursuleţului provine din cuvintele din limba greacă phaskolos, care înseamnă "pungă, marsupiu" şi arktos, care înseamnă "urs". Atributul cinereus aparţine limbii latine şi înseamnă "cenuşiu". Deşi deseori i se spune "urs Koala", acest lucru nu este corect, deoarece Koala nu face parte din familia urşilor. Cuvântul "koala" îşi are originea în limbile aborigene australiene şi înseamnă "fără băutură". Acesta este un nume adecvat datorită dietei sale, formată în principal din frunze de eucalipt, care conţin suficientă apă, astfel încât Koala nu este nevoit să coboare pentru a se hidrata.
Koala poate fi găsit de-a lungul coastei de est australiene, de lângă Adelaide până în sud, în peninsula York, şi până în interiorul insulei, atât timp cât există ploi care să susţină pădurile necesare. Koala din Australia de Sud au fost omorâţi excesiv la începutul secolului XX, dar statul a fost repopulat ulterior cu animale din statul Victoria. Koala nu se găsesc nici în Tasmania, nici în Australia de Vest. În Port Macquarie există Koala-Hospital, unde sunt trataţi ursuleţii koala care au fost răniţi în accidente de circulaţie sau prin incendii.

joi, 21 aprilie 2011

Leopard

Leopard

Salt la: Navigare, căutare
Leopard
Un leopard
Un leopard
Clasificare ştiinţifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Felidae
Gen: Panthera
Specie: Panthera pardus
Leopardul (in termeni stintifici „Panthera pardus”) este o felină, ce aparţine genului Panthera.El este vestit pentru capacitatea sa de adaptare,iar datorita simturilor sale excelent de dezvoltate si a desenului blanii ramane nevazut daca este nevoie.Chiar daca leopardul este un animal silvatic,il putem intalni si in alte regiuni,de la zonele semidesertice pana la zonele reci.Culoarea blanii sale cu desen caracteristic poate varia de la galben deschis la negru.
Leopardul este una din cele mai mari feline, cu o greutate cuprinsă între 40 - 80 kg, o înălţime de 60 - 80 cm şi cu o lungime a corpului de până la 2 m. Toracele sale sunt mai mari si mai puternice. Blana sa este de culoare galbenă, cu pete negre. Pantera neagră este unicul leopard cu blana de culoare neagră în întregime. În ciuda acestor mărimi destul de mari, leopardul este un animal agil. Pot trăi până la 20 ani. Leoparzii sunt animale nocturne. Leopardul este vestit pentru capacitatea sa de adaptare,iar datorita simturilor sale excelent dezvoltate si a desenului blanii,ramane nevazut daca este nevoie.

[modificare] Mod de viata

Dupa o vanatoare reusita, leopardul se odihneste..
Leopardul isi petrece timpul cel mai adesea singur,de obicei in interiorul unui teritoriu bine delimitat.Exceptie este perioada de imperechere si perioada in care femela isi creste puii.Daca in acelasi teritoriu ar locui prea multi leoparzi, ar nimici sau ar alunga pentru mult timp vietuitoarele ce-i alcatuiesc prada.Asemeni altor membrii din familia felinelor si leopardul isi marcheaza limitele teritoriului sau cu urina,iar pe unii copaci ,,semneaza" cu ghearele.In zonele in care se gasesc multe animale, teritoriile de vanatoare ale leoparzilor sunt mai mici decat in regiunile mai sarace in prada.De obicei masculii poseda teritorii mai mari decat femelele si adesea teritoriul unui mascul se intretaie cu teritoriul uneia sau mai multor femele.

[modificare] Tipuri de leoparzi

Ca si ruda sa,tigrul,exista mai multe tipuri de leoparzi:

Ghepard

Ghepard


Ghepard
Ghepard
Ghepard
Clasificare ştiinţifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Felidae
Subfamilie: Felinae
Gen: ''Acinonyx''
Brookes, 1828
Specie: ''A. jubatus''
Nume binomial
''Acinonyx jubatus''
Răspândirea ghepardului

Răspândirea ghepardului
Ghepardul, al cărui nume în limba engleză, cheetah, este originar din sanscrită, Chitraka, denumire binomială, Acinonyx jubatus, este un membru atipic al familiei pisicilor sălbatice mari, Felidae. Ghepardul este a un căţărător modest, vânând prada prin viteza alergării sale şi nu prin agilitatea săriturii. Ca atare, este plasat în propriul său gen, Acinonyx. Ghepardul este, de departe, cel mai rapid animal terestru, şi chiar dacă viteza sa maximă exactă este necunoscută, poate atinge adesea mai mult de 105 km/h (sau 65 mph). Cel mai rapid record de viteză înregistrat de un ghepard a fost de 105 km/h (65.25 mph)[1], obţinut pe distanţe scurte (de circa 460 m sau 500 de yarzi). Ghepardul este, de asemenea, posesorul unei acceleraţii explozive, fiind capabil de a atinge în trei secunde, pornind de pe loc, viteza de circa 110 km/h (sau ≈70 mph), fiind mai rapid decât majoritatea maşinilor de curse. La acest record contribuie şi faptul că, spre deosebire de restul felidelor, ghepardul are ghearele neretractile.

Cuprins

[ascunde]

[modificare] Descriere

Pieptul unui ghepard este adânc, iar talia îngustă. Blana scurtă a animalului este galben-închisă cu pete negre, de diametrul 2-3 cm., permiţându-i să se camufleze în timp ce vânează. Nu sunt pete pe blana albă de pe abdomen şi torace, dar există pe coadă. Capul ghepardului este mic, cu urechi ascuţite şi două dungi negre, ce încep la colţurile ochilor, de-o parte şi de alta a nasului, şi se termină la gură. Acestea ajută la vânătoare prin faptul că ţin razele solare departe de ochi, şi astfel poate să vadă de la distanţe mari. Ghepardul adult cântăreşte între 40 şi 65 kg. Lungimea totală corpului este de 115-135 cm, în timp ce coada variază până la 84 cm. Masculii tind să fie mai mari ca femelele, dar nu este o variaţie mare şi este dificil a separa masculii de femele doar prin aparenţă.

[modificare] Istorie

Gheparzii au existat pe Pământ timp de 3,5 - 4 milioane de ani, cu mult timp înaintea celelorlalte pisici mari. Acum 20.000 de ani, gheparzii erau comuni prin Africa şi Asia, Europa şi Nord America. Prin datele luate de la fosile, se ştie că acesta a originat in SUA, din Texas, Nevada şi Wyoming(statele din prezent). Aproximativ acum 10.000 de ani in urmă, la sfârşitul Epocii Pleistocene, numită si Marea Epocă de Gheaţă, mediul lumii a suferit schimbări drastice în climat, iar peste câteva mii de ani, 75% din speciile de mamifere din Nord America şi Europa au murit, printre care şi gheparzii. Este probabil ca ei să fi migrat spre medii mai potrivite, căci gheaţa acoperise mare parte din emisfera nordica, iar nivelul maritim a scazut. Ghepardul a supravietuit Epocii Pleistocene, dar numarul său a fost grav redus. În secolul al V-lea, ei au fost folosiţi de către nobilii italieni la vanatoare, pentru sport. Gheparzii adulţi erau prinşi în sălbăticie şi închişi în cuşcă pentru câteva luni. Numărul de gheparzi, astfel, a descrescut de la 100.000, la sfârşitul secolului al XIX-lea, până la aproximativ 12.600 astăzi. Ghepardul nu este doar cea mai rapida felina de pe Pamant,ci si cel mai bun sprinter in viata din regnul animal.Toate cele patru membre se incruciseaza pentru a obtine o distanta maxima a pasului.Cu o coloana vertebrala deosebit de flexibila,ghepardul se poate intinde foarte mult. Ghearele ghepardului se comporta precum crampoanele de pe un pantof de alergat,ajutandu-l sa-si mareasca aderenta cand sprinteaza,ele nefiind retractile, ca cele ale leului.

[modificare] Vânătoare

Ghepardul este carnivor. În câmpiile din estul Africii, gazelele Thomson constituie prada sa preferată.