http://w02.ourworld.com/ow/tracking?source=ref_link&user_id=34886174
<a href="http://w02.ourworld.com/ow/tracking?source=assoc_widget&user_id=34886174"><img src="http://s3-www.ourworld.com/shared/i7/players/g348/group34886/user34886174/promo.png?v=1099"/></a>
miercuri, 27 aprilie 2011
duminică, 24 aprilie 2011
Şopârlă
Şopârlă
| Şopârlă Fosilă: Jurassic - Recent | |||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 | |||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||
| |||||||||||||
Pot trai in orice mediu, majoritatea preferand zona intertropicala. Datorita iutelii si a capacitatii de a se catara (pot urca pana la 4000 m altitudine), soparlele pot evita multi pradatori.
Dimensiunea soparlelor variaza in functie de specie si de sex. Astfel, exista specii care au o lungime mai mica de 2 cm, la polul opus aflandu-se dragonul de Komodo a carui lungime poate ajunge la 3 m. In general, coada soparlelor este mai lunga decat corpul, care este acoperit cu solzi marunti.
Solzii dorsali sunt dispusi pe 8-12 randuri, au forma ovala sau hexagonala si sunt bine diferentiati de solzii dorso-laterali. Coada este acoperita de solzi ingusti si drepti.
Soparlele au patru picioare scurte, aduse pe langa corp, cu cate cinci degete fiecare, dar exista si specii fara picioare.
In general, soparlele prezinta 10-17 pori femurali de fiecare parte si intre 6-8 siruri longitudinale. Pliul gatului este mai mult sau mai putin vizibil, iar limba se termina cu 2 lobi scurti, rotunjiti.
Fata de serpi, soparlele prezinta deschizaturi pentru urechi, pleoape mobile si maxilare mult mai putin flexibile, strans articulate cu craniul.
In cazul capturarii, multe specii sunt gata sa muste, dar exista specii ce nu au dinti veninosi.
Inainte de imperechere, masculul de soparla isi poate schimba culoarea sau isi ridica faldurile ce sunt dispuse in jurul gatului.
Reproducerea are loc prin depunerea, prin iunie, a 5-14 oua de culoare alb-galbui, usor cilindrice, lungi de 12-14 mm. Clocirea dureaza in jur de 2 luni, chiar 90 de zile in cazul in care temperatura este devaforabila. Ouale cresc in volum in timpul clocitului, devenind cenusii, iar prin august-septembrie ies puii.
Femelele sunt apte pentru reproducere dupa 3 ani, pe cand masculii dupa 2 ani.
Soparlele inelate sunt reptile strans inrudite cu serpii si se hranesc cu mici nevertebrate. Craniul lor este lat, coada scurta, iar plamanul scurt dezvoltat. Ele traiesc in Africa, Orientul Mijlociu, America de Sud si se hranesc cu rame, muste, omizi.
Cea mai mare specie de soparla este dragonul de Komodo. Cu toate ca are o greutate de pana la 125 kg si o lungime de circa 3 metri, se poate deplasa incredibil de rapid. Animalele prinse nu au nici o sansa de viata, deoarece dragonul de Komodo are maxilare puternice si gheare care ii permit sa ucida rapid.
Arici
Arici
| Arici | |||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 | |||||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||||
| |||||||||||||||
Cuprins[ascunde] |
[modificare] Descrierea speciei
Ariciul este un mamifer mic ce aparţine ordinului insectivorelor, având o lungime a corpului de până la 33 de cm. Greutatea variază de la 800-1200g, în dependenţă de specie. Ei au membre mici şi puternice, membrele posterioare fiind puţin mai mari şi musculoase ca cele anterioare. Membrele au câte 5 degete, unde primul şi ultimul deget sunt mai mici în comparaţie cu celelalte degete şi nu au gheare. Au nişte ochi mici şi o ureche externă slab dezvoltată. Au un botişor mic şi ascuţit, cu o acuitate olfactivă foarte dezvoltată. Partea dorsală şi laterală a corpului este acoperită cu nişte ace lungi şi ascuţite, alcătuite din cheratină şi având o lungime de 10-20 de mm. Pe corpul unui arici pot fi până la 15.000 de astfel de ace. Se deosebesc, în Europa, după ariile de răspândire predominantă, în est Erinaceus concolor (cel întâlnit şi în România), iar în vest Erinaceus europeus.[modificare] Reproducerea
Aricii se reproduc în sezonul cald, adică din mai până în august. Perioada de gestaţie durează 35-55 zile. De obicei se nasc 2-9 pui.[modificare] Arealul de răspândire
Aricii pot fi găsiţi în stepe, silvostepe, savane, păduri rare şi, uneori, pe terenuri cultivate. Ei sunt prezenţi în zonele temperate şi calde din Europa, în Africa (în afară de Sahara) şi în zonele temperate şi calde ale Asiei (în afară de peninsula Indochina). În secolul al XIX-lea în Noua Zeelandă a fost introdus cu succes ariciul european.[modificare] Clasificarea
După University of Michigan Museum of Zoology [1]- Regn Animalia
- Eumetazoa
- Bilateria
- Deuterostomia
- Philum Chordata
- Craniata
- Subphylum Vertebrata
- Superclass Gnathostomata
- Euteleostomi
- Class Sarcopterygii
- Tetrapoda
- Amniota
- Synapsida
- Class Mammalia
- Subclass Theria
- Infraclass Eutheria
- Order Erinaceomorpha
- Family Erinaceidae
- Subfamily Erinaceinae
- Genus Atelerix
- Genus Erinaceus
- Genus Hemiechinus
- Genus Mesechinus
- Genus Paraechinus
- Subfamily Erinaceinae
- Family Erinaceidae
- Order Erinaceomorpha
- Infraclass Eutheria
- Subclass Theria
- Class Mammalia
- Synapsida
- Amniota
- Tetrapoda
- Class Sarcopterygii
- Euteleostomi
- Superclass Gnathostomata
- Subphylum Vertebrata
- Craniata
- Philum Chordata
- Deuterostomia
- Bilateria
- Eumetazoa
- Clasa Mammalia
- Ordinul Insectivora
- Familia Erinaceidae
- Gen Erinaceus
- Erinaceus concolor
- Gen Erinaceus
- Familia Erinaceidae
- Ordinul Insectivora
[modificare] Bibliografie
- Fauna României Mammalia vol.XVI Fas.I Insectivora de Dumitru Murariu Editura Academiei Române, Bucureşti, 2000
sâmbătă, 23 aprilie 2011
Oaie
Oaie
| Oaie Stare de conservare: Domesticit | |||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 | |||||||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||||||
| |||||||||||||||||
| Nume binomial | |||||||||||||||||
| Ovis aries Linnaeus, 1758 | |||||||||||||||||
Cuprins[ascunde] |
[modificare] Caracterizare generală
Oaia este un mamifer rumegător, copitat , aproape în toate cazurile domestic, fiind cel mai larg distribuit în lume dintre animalele domestice, crescut pentru lână, piele, carne şi lapte.- Varietăţile domestice sunt cele mai larg distribuite dintre animalele domestice, putând fi găsite în aproape toate ţările lumii. Mai mult de 800 de rase de oaie domestică au fost create. Rasele sunt adaptate de la deşert la condiţiile tropicale.
- Oile sunt animale copitate, având copita despicată în două.
- Ele sunt animale rumegătoare, cu dinţii incisivi superiori lipsă şi cu un stomac cu patru compartimente-vezi artiodactil.
- Oile şi berbecii au coarne scobite, neramificate, care nu le cad. Coarnele berbecului sunt masive şi curbate spiralat. Coarnele femelei adult sunt scurte şi foarte puţin curbate.
- Oile au un bot lung, destul de îngust şi urechi ascuţite. Lungimea oii este, în medie, 1,5 m, având o coadă scurtă şi un adult poate cântări de la 75-200 kg. În sălbăticie animalele sunt alergători sprinteni şi căţărători.
- Oile oferă
- piele şi lână pentru îmbrăcăminte şi covoare.
- carne de miel, de oaie şi de berbec
- lapte pentru băut şi pentru brânză.
[modificare] Clasificarea oilor
Aproape jumătate din populaţia de oi este crescută pentru lână. Aceste oi sunt adaptate la condiţiile semiaride şi sunt caracterizate de dimensiuni medii, cu capacitatea de a produce mari cantităţi de fibre de lână, având diametru de maximum 20 micrometri. În număr mare în Australia, Noua Zeelandă, America de Sud şi vestul Statelor Unite, cele mai multe oi din acest tip aparţin rasei merinos, care îşi are originea în zona mediteraneană şi s-a concentrat în Spania. Oricum, rasa a fost modificată şi adaptată la condiţiile din diferite ţări, şi diferitele subtipuri sunt combinate de obicei cu numele ţării în care trăiesc, de exemplu merinos australian. Rasa Rambouillet, similar cu merinosul, este cealaltă rasă majoră a oii cu lână fină.- Rasele de carne
- Oaia nordică cu coadă scurtă, similară cu cea cu lână de dimensiuni medii, se găseşte în principal în Scandinavia. Aceste oi formează 3 % din populaţia de oi din lume şi sunt caracterizate de înalte rate ale reproducerii. Ele sunt în prezent folosite experimental, la scară redusă, în Statele Unite, la încrucişarea cu alte specii pentru a creşte numărul de miei născuţi.
- Oaia cu coadă grasă
- Oile păroase
[modificare] Distribuţia oilor în lume
În 2003 populaţia de oi era estimată la 1,03 miliarde de capete. Ţările crescătoare de oi, în ordine descrescătoare, sunt: China (157 330 000), Australia (94 500 000), India (62 500 000), Iran (54 000 000), Sudan (47 000 000), Noua Zeelandă (40 065 000), Regatul Unit al Marii Britanii (35 500 000), Africa de Sud (29 100 000), Turcia (25 000 000), şi Pakistan (24 700 000).[modificare] Termeni specifici
Ca denumire regională din Transilvania şi Banat se foloseşte termenul păcuină, iar un termen arhaic este marială. Crescătorii de oi folosesc denumiri diferenţiate pentru a desemna exemplarele speciei:- berbec/berbeci pentru masculii speciei capabili de reproducere,
- batal/batali pentru masculii speciei castraţi în vederea îmbunătăţirii calităţii cărnii şi a lânii,
- arete/areţi pentru un berbec de prăsilă,
- oaie/oi pentru femela capabilă de reproducere,
- mioară/mioare pentru oile de până la doi ani, care încă nu au fătat,
- miel/miei, uneori chiar mială/miale, pentru desemnarea exemplarelor tinere în general, sau diferenţiat după sex.
[modificare] Coarnele
De regulă, berbecii au corne, iar oile nu au (sunt ciute). De exemplu: [1]- La rasa Ţigaie, berbecii au coarne mari, cu lungimea de 60-70 cm, răsucite în una sau două spirale. Există şi berbeci ciuţi sau cu coarne rudimentare, denumite melci. Oile sunt, de regulă, lipsite de coarne, dar 16-18% din efectivul total au coarne rudimentare sau coarne mici nespiralate.
- La rasa Ţurcană, berbecii au coarne mari purtate lateral, răsucite în una sau două spirale. Oile sunt ciute, dar circa 15-20% din oi au coarne mici.
[modificare] Galerie de imagini
-
Oi pe o stradă în Australia
-
Oi la o expoziţie în Melbourne
-
Berbec pe un timbru din Insulele Feroe
Koala
Koala
| Koala Stare de conservare: Risc scăzut (nt) | |||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 | |||||||||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||
| Nume binomial | |||||||||||||||||||
| Phascolarctos cinereus Goldfuss, 1817 | |||||||||||||||||||
Numele ştiinţific al ursuleţului provine din cuvintele din limba greacă phaskolos, care înseamnă "pungă, marsupiu" şi arktos, care înseamnă "urs". Atributul cinereus aparţine limbii latine şi înseamnă "cenuşiu". Deşi deseori i se spune "urs Koala", acest lucru nu este corect, deoarece Koala nu face parte din familia urşilor. Cuvântul "koala" îşi are originea în limbile aborigene australiene şi înseamnă "fără băutură". Acesta este un nume adecvat datorită dietei sale, formată în principal din frunze de eucalipt, care conţin suficientă apă, astfel încât Koala nu este nevoit să coboare pentru a se hidrata.
Koala poate fi găsit de-a lungul coastei de est australiene, de lângă Adelaide până în sud, în peninsula York, şi până în interiorul insulei, atât timp cât există ploi care să susţină pădurile necesare. Koala din Australia de Sud au fost omorâţi excesiv la începutul secolului XX, dar statul a fost repopulat ulterior cu animale din statul Victoria. Koala nu se găsesc nici în Tasmania, nici în Australia de Vest. În Port Macquarie există Koala-Hospital, unde sunt trataţi ursuleţii koala care au fost răniţi în accidente de circulaţie sau prin incendii.
joi, 21 aprilie 2011
Leopard
Leopard
| Leopard | |||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 | |||||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||||
| |||||||||||||||
Leopardul este una din cele mai mari feline, cu o greutate cuprinsă între 40 - 80 kg, o înălţime de 60 - 80 cm şi cu o lungime a corpului de până la 2 m. Toracele sale sunt mai mari si mai puternice. Blana sa este de culoare galbenă, cu pete negre. Pantera neagră este unicul leopard cu blana de culoare neagră în întregime. În ciuda acestor mărimi destul de mari, leopardul este un animal agil. Pot trăi până la 20 ani. Leoparzii sunt animale nocturne. Leopardul este vestit pentru capacitatea sa de adaptare,iar datorita simturilor sale excelent dezvoltate si a desenului blanii,ramane nevazut daca este nevoie.
[modificare] Mod de viata
[modificare] Tipuri de leoparzi
Ca si ruda sa,tigrul,exista mai multe tipuri de leoparzi:- Panthera pardus pardus (Africa)
- Panthera pardus saxicolor (Asia centrală)
- Panthera pardus fusca (India)
- Panthera pardus kotiya (Sri Lanka)
- Panthera pardus delacouri (Indochina)
- Panthera pardus japonensis (China)
- Panthera pardus orientalis(Amur Regiune, la graniţă cu Russia, China, Coreea de Nord)
- Panthera pardus melas (Java)
- Panthera pardus nimr (Arabia)
Ghepard
Ghepard
| Ghepard Stare de conservare: Vulnerabil | |||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 | |||||||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||||||
| |||||||||||||||||
| Nume binomial | |||||||||||||||||
| ''Acinonyx jubatus'' | |||||||||||||||||
 Răspândirea ghepardului | |||||||||||||||||
Cuprins[ascunde] |
[modificare] Descriere
Pieptul unui ghepard este adânc, iar talia îngustă. Blana scurtă a animalului este galben-închisă cu pete negre, de diametrul 2-3 cm., permiţându-i să se camufleze în timp ce vânează. Nu sunt pete pe blana albă de pe abdomen şi torace, dar există pe coadă. Capul ghepardului este mic, cu urechi ascuţite şi două dungi negre, ce încep la colţurile ochilor, de-o parte şi de alta a nasului, şi se termină la gură. Acestea ajută la vânătoare prin faptul că ţin razele solare departe de ochi, şi astfel poate să vadă de la distanţe mari. Ghepardul adult cântăreşte între 40 şi 65 kg. Lungimea totală corpului este de 115-135 cm, în timp ce coada variază până la 84 cm. Masculii tind să fie mai mari ca femelele, dar nu este o variaţie mare şi este dificil a separa masculii de femele doar prin aparenţă.[modificare] Istorie
Gheparzii au existat pe Pământ timp de 3,5 - 4 milioane de ani, cu mult timp înaintea celelorlalte pisici mari. Acum 20.000 de ani, gheparzii erau comuni prin Africa şi Asia, Europa şi Nord America. Prin datele luate de la fosile, se ştie că acesta a originat in SUA, din Texas, Nevada şi Wyoming(statele din prezent). Aproximativ acum 10.000 de ani in urmă, la sfârşitul Epocii Pleistocene, numită si Marea Epocă de Gheaţă, mediul lumii a suferit schimbări drastice în climat, iar peste câteva mii de ani, 75% din speciile de mamifere din Nord America şi Europa au murit, printre care şi gheparzii. Este probabil ca ei să fi migrat spre medii mai potrivite, căci gheaţa acoperise mare parte din emisfera nordica, iar nivelul maritim a scazut. Ghepardul a supravietuit Epocii Pleistocene, dar numarul său a fost grav redus. În secolul al V-lea, ei au fost folosiţi de către nobilii italieni la vanatoare, pentru sport. Gheparzii adulţi erau prinşi în sălbăticie şi închişi în cuşcă pentru câteva luni. Numărul de gheparzi, astfel, a descrescut de la 100.000, la sfârşitul secolului al XIX-lea, până la aproximativ 12.600 astăzi. Ghepardul nu este doar cea mai rapida felina de pe Pamant,ci si cel mai bun sprinter in viata din regnul animal.Toate cele patru membre se incruciseaza pentru a obtine o distanta maxima a pasului.Cu o coloana vertebrala deosebit de flexibila,ghepardul se poate intinde foarte mult. Ghearele ghepardului se comporta precum crampoanele de pe un pantof de alergat,ajutandu-l sa-si mareasca aderenta cand sprinteaza,ele nefiind retractile, ca cele ale leului.[modificare] Vânătoare
Ghepardul este carnivor. În câmpiile din estul Africii, gazelele Thomson constituie prada sa preferată.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)